Inchirieri ATV Predeal

Istoria Predealului

Numele asezarii a starnit interes pentru mai multi exegeti, majoritatea ramanand la concluzia ca este o denumire latina, traducand termenul latin „Pre Deal” prin „mai sus decat dealul”, „in fata dealului” sau „mosie dependenta”. Dupa cum se stie, localitati cu acest toponim sunt numeroase: „Predeal” in Plaiul Teleajenului, „Predelut” la Bran si „Predelus” in partile Bratocei.

Se stie ca de Predeal se pomeneste la 1368, cand armata condusa de voievodul Transilvaniei, Nicolae, trece in Muntenia prin pasul Predeal pentru a i se impotrivi lui Vladislav I (Vlaicu Voda). De fapt, in iunie 1358, cand brasovenii primesc de la Ludovic I, urmasul lui Carol Robert, drepturi asupra „drumului Brailei”, „de a trece liberi si siguri cu marfurile si orice lucruri” pe un drum „intre Buzau si Prahova”, acest drum nu putea fi decat prin pasul Predeal. Ulterior, domnii munteni, Radu Voda zis Plesuvul (fiul lui Mircea cel Batran) la 1421, Vladislav al II-lea in 1542, Vlad Tepes in 1476, ca sa pomenim doar cativa, intaresc brasovenilor accesul pe acest drum al Brasovului, ceea ce cu siguranta a dus la popularea zonei.

Harta Transilvaniei din „Cosmografia” lui Johanes Honterus, aparuta la 1532, asaza vama tarii pe Valea Prahovei, confirmand existenta drumului oficial al postalioanelor si caravanelor negustoresti.

Documentele veacului al XVIII-lea mentioneaza pe la anul 1700 hanul de la Gura Rasnoavei folosit de cei care se refugiau in Transilvania. Exista apoi „Carciuma de la Frontiera”, din preajma actualei statii de cale ferata, iar, pe la 1750, Hanul lui Ruja, in partea de nord a Predealului, probabil pe locul unde azi se gaseste hotelul Carmen, Hanul din Gura Vaii Puristoaca (Vaii Teascului), care ulterior devine casa de padurar si, mai tarziu, Hanul Malul Ursului, situat in sudul localitatii, apartinand mai tarziu schitului din Predeal.

In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, cand functiona vama de la Timis, drumul si popasul de la Predeal erau mult mai populate, mai ales dupa ce Serban Cantacuzino ridica manastirea de la Sinaia (1695).

Dupa razboiul ruso-turco-austriac (1736-1739, incheiat cu pacea de la Belgrad), austriecii refac drumul Predealului, construind poduri de lemn pentru accesul spre Bucuresti.

Memorabile au ramas pentru aceste locuri evenimentele anului 1787, cand zona Predealului devine scena de razboi dupa ce, la 24 august, turcii declara razboi Rusiei si apoi Austriei.

Soseluirea drumului Ploiesti-Predeal in anul 1846 a contribuit la popularea, mai ales cu graniceri si vamesi, in special a zonei de nord a schitului (fondat la anul 1774).

In timpul revolutiei de la 1848, zona Predealului este din nou scena unor lupte strategice. Multi dintre revolutionari s-au refugiat la metocul din Predeal, intre ei si protosinghelul Varlaam Barancescu, care facea parte din grupa de luptatori a lui Pantazi (unul din colaboratori lui Nicolae Balcescu). Dupa ce generalul Baron Puchner, comandantul Transilvaniei, cere ajutor Feldmaresalului Luders, comandantul trupelor muzicale, aflat la Bucuresti, pentru a apara Brasovul si Sibiul in fata ungurilor, Predealul devine iarasi teatru de razboi. Cu 2.680 soldati de infanterie, 430 ulani, 190 cazaci si 8 tunuri, porneste din Bucuresti spre Brasov. Schitul si casele locuitorilor din Predeal au fost ocupate abuziv, instaland aici si un „corp de observatiune”. Auzindu-se ca secuii ameninta Brasovul, rusii pornesc spre Brasov in zilele de 2, 3 si 4 februarie 1849, unde gasesc pe generalul austriac Schurter cu trupele sale si un corp de gardisti romani si sasi. Predealul avea sa se repopuleze acum cu romanii brasoveni, plecati pe apucate de acasa pentru a se refugia spre Bucuresti. La 20 februarie, la poalele muntilor Predealului, pe un frig naprasnic, sosesc trupele austriece ale lui Engelhardt, iar a doua zi cele rusesti. La carantina de la vama Timis se dau lupte grele intre unguri si brigada austriacului Null. Ungurii dau foc padurii de la Timis, obligandu-i pe austrieci sa se retraga spre Predeal, unde lupta continua. Batalionul III austriac condus de Turchy si 2 companii de graniceri ies de la Predeal prin padurea Vladetului. Conflictul a dus la pierderea a 186 de osteni din partea austriecilor. Au fost jefuite peste 100 de case. Colonelul maghiar Alexandru Kiss ocupase Predealul si stramtorile de la Timis cu 4000 de soldati si mai multe tunuri, asteptandu-i aici pe muscali. In 7/19 iunie se incinge prima lupta intre rusi si unguri, mai intai sus la Predeal si apoi pe coasta Predealului, unde a cazut victima colonelul Ion Costin, comandatul regimentului 1 de cazaci (roman din Basarabia).

Intrat in circuitul de interes national, Predealul creeaza la 1870, intr-un local situat la raspantia drumului Joita, primul oficiu postal, la numai 16 ani dupa ce s-au introdus marcile postale pentru francarea corespondentei.

Evenimentele Razboiului de Independenta au cunoscut la Predeal mare rasunet. Peste 200 de tineri au plecat la 1 aprilie 1877 impreuna cu celelalte companii ale Regimentului VII de Dorobanti, constituind o brigada sub conducerea colonelului Sachelarie Oton, de asemenea Compania VIII Dorobanti sub conducerea capitanului predelean Grigore Strambeanu, ajungand la Pelisat, participand la asaltul Grivitei nr.1; apoi, în 11/23 septembrie la Verbita, unde a construit alaturi de alte trupe fortul „Alexandru” si luneta „Craiova”. In memorabila zi de 28 noiembrie/10 decembrie 1877, compania de la Predeal se afla la gura Vidinului, intrand si de la Plevna, de unde se indreapta spre Rahova si Lom-Palanca, luand parte la operatiunile din vestul Bulgariei. La 30/11 ianuarie 1878, compania VIII Predeal (cu intreaga brigada II Ipatescu, divizia 4) inainteaza spre Belgradejik, ocupa satul Tarnac, apoi inainteaza asupra pozitiei intarite de la Tatargik si la 12/24 ianuarie intra victoriosi in Vidin. Dupa pacea de la San-Stefano, trec Dunarea la 21 februarie 1878 revenind acasa incununati de laurii victoriei. Intre cei prezenti era si sergentul Dascalescu Petre, care a oferit lui Ioan G. Babes informatii de martor ocular. Alti predeleni erau in Batalionul II de vanatoare, intre care si Oaie Dumitru decorat cu „Virtutea militara” si „Crucea Sf. Gheorghe”. Din randul eroilor, pe ale caror piepturi fluturau decoratii ca: „Trecerea Dunarii”, „Aparatorii Independentei”, „Steaua Romaniei”, „Aparatorii Independentei”, „Virtutea militara de aur”, „Virtutea militara de argint”, mentionam pe capitanul Strambeanu, sergentul major Andreescu, sergentii Francu Dumitru, Dascalu Petre, Popescu George, Bunghezu Ion, caporalul Irimia Ion si soldatul Iordache George. Dintre cei cazuti pe campul de lupta mentionam pe sublocotenentul Florescu (la Grivita), soldatii Petrascu Stavar (tot la Grivita), Urloi Ion (la Plevna), Nicolae N. Lica, Mihai Dumitru, Neagoe Vasile, Serb Banu, Gatej Dumitru, Stan George, Badila Ion, Todor Moise (pe diferite campuri de lupta).

Darea in folosinta a caii ferate Ploiesti-Predeal, in 1879, si construirea statiei de calatori aduce Predealului mult mai mare prestigiu. Noua improprietarire din 1881 duce la sporirea numarului de gospodarii, populandu-se mai ales zona de nord a Predealului, la Malul Ursului, apoi catre Valea Joitei, poalele Clabucetului Taurului, Susaiului si Cioplei cu pante mai insorite. Data de 10 iunie 1879 marcheaza aparitia primei masini cu aburi care a circulat intre Sinaia si Predeal.

Pana la 1864, Predealul facea parte din comuna Podul Neagului, care cuprindea toate asezarile de pe valea superioara a Prahovei, cu resedinta la Podul Neagului, langa Comarnic, pana la 1833 cand s-a mutat la Busteni. La acest an Posada si Podul Neagului se desprind de comuna si se alipesc la Comarnic. La 1880, Sinaia, numita pana la 1874 „Podul Negrului” si unita cu Posada, Comarnic, devine comuna. Predealul, Azuga, Busteni si Poiana Tapului se desprind de aceasta si formeaza o singura comuna sub numele de Predeal, la 7 mai 1885, acoperind astfel de zona de cca. 22 kilometri, pana la apa Pelesului, din varful Bucegiului, pana la apa din varful Unghiei si a sirului de munti din partile Doftanei. Ca urmare, la 7 mai 1885, se constituie si consiliul noii comune Predeal, cu resedinta la primaria din Predeal, in localul scolii din fata manastirii. In incediul din 20 ianuarie 1889, localul este distrus, motiv pentru care primariei i se ofera gazduire de catre Fabrica de Postav din Azuga, incepand cu 21 aprilie 1889, iar prin legea din 1892 toata resedinta comunei Predeal se stramuta la Azuga, unde se incepuse construirea unui local propiu, regele Carol oferind gratuit o parte din propietatea sa.

In anul 1908, localitatile Predeal si Azuga se desprind de Busteni si Poiana Tapului pentru ca, la 20 mai 1912, sa se semneze actul de nastere al comunei autonome Predeal, primind independenta administrativa pentru cei 75 de contribuabili. Ca urmare, se infiinteaza in acelasi an banca populara „Izvoarele Prahovei”. Recensamantul din acest an consemna 267 de cladiri (din care 75 vile). Din 1913 ia fiinta si Societatea de Infrumusetare a localitatii Predeal.

In conditiile Primului Razboi Mondial, Predealul devine iarasi teatru de bataie, pe aceste locuri desfasurandu-se aprige confruntari.

Urmele istorice ale acestei asezari sunt pe cat de sporadice, pe atat de indepartate ca timp. Ca a existat aici o straveche asezare preistorica nu poate fi negat, desi au fost facute mai putine lucrari arheologice decat in alte zone istorice. Putinele sapaturi au confirmat la sfarsitul veacului trecut existenta, in zona Predealului, a unui depozit de bronz datand din neolitic (1200-800 î.Hr.), compus din coliere masive, o sabie frumos mestesugita si un topor cu tortita si gura imbucatoare.

Absenta urmelor de arheologie romana presupune ca legiunile romane, speriate de defileul Posada, au ocolit zona, preferand Valea Teleajenului si pasul de la Tabla Butii, in trecerea lor spre Transilvania. Se mentioneaza faptul ca, pe aici, prin pulberea drumului care serpuieste printre muntii Bucegi, ostenii lui Mihai Viteazul au batut trapul pe la anul 1600, poposind in zona Predeal, in glorioasa lor trecere spre Transilvania, pentru a infaptui nazuinta de veacuri a poporului roman – unirea celor trei provincii romanesti: Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Numele asezarii a starnit interes pentru mai multi exegeti, majoritatea ramanand la concluzia ca este o denumire latina, traducand termenul latin „Pre Deal” prin „mai sus decat dealul”, „in fata dealului” sau „mosie dependente”.

Putem sublinia trei momente importante in evolutia localitatii:

1912 – anul cand se semneaza actul de nastere a comunei Predeal;
1935 – anul in care Predealul este ridicat la rangul de oras;
1992 – anul cand se aproba organizarea orasului ca statiune climaterica.

Text preluat din Monografia Predealului, la care a lucrat si proprietarul ATVPredeal.com